HOTĂRÂRE nr. 1.876 din 22 decembrie 2005 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibratii

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 30 ianuarie 2006

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

CAP. I
Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1
Obiectivul şi domeniul de aplicare

ART. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cerinţe minime pentru protecţia lucrătorilor impotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor care apar sau pot sa apara datorită expunerii la vibratii mecanice.
ART. 2
Prevederile prezentei hotărâri se aplica activităţilor în exercitarea cărora lucrătorii sunt sau este posibil sa fie expusi la riscuri generate de vibratii mecanice în timpul activităţii.
ART. 3
Prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 2, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau mai specifice incluse în prezenta hotărâre.
ART. 4
Pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifica după cum urmează:
a) vibratie transmisă sistemului mana-braţ – vibratia mecanică, în cazul în care este transmisă sistemului uman mana-braţ, care generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special afecţiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afecţiuni neurologice sau musculare;
b) vibratie transmisă întregului corp – vibratia mecanică, în cazul în care este transmisă întregului corp, care generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special lombalgie şi traumatisme ale coloanei vertebrale.

SECŢIUNEA a 2-a
Valori limita de expunere şi valori de expunere de la care se declanseaza acţiunea

ART. 5
(1) Pentru vibratiile transmise sistemului mana-braţ:
a) valoarea limita de expunere zilnica profesională, calculată pentru o perioada de referinta de 8 ore, este de 5 m/s²;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza acţiunea, calculată pentru o perioada de referinta de 8 ore, este de 2,5 m/s².
(2) Expunerea lucrătorilor la vibratiile transmise sistemului mana-braţ este evaluată sau masurata potrivit dispoziţiilor pct. 1 din partea A a anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 6
(1) Pentru vibratiile transmise întregului corp: a) valoarea limita de expunere zilnica profesională, calculată la o perioada de referinta de 8 ore, trebuie sa fie de 1,15 m/s² sau sa aibă o valoare a dozei de vibratii de 21 m/s^1,75 ;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza acţiunea, calculată la o perioada de referinta de 8 ore, trebuie sa fie de 0,5 m/s² sau sa aibă o valoare a dozei de vibratii de 9,1 m/s^1,75 .
(2) Expunerea lucrătorilor la vibratiile transmise întregului corp trebuie sa fie evaluată sau masurata potrivit dispoziţiilor pct. 1 din partea B a anexei.

CAP. II
Obligaţiile angajatorilor

SECŢIUNEA 1
Stabilirea şi evaluarea riscurilor

ART. 7
(1) În executarea obligaţiilor prevăzute în legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE angajatorul trebuie sa evalueze şi, dacă este necesar, sa masoare nivelurile de vibratii mecanice la care sunt expusi lucrătorii.
(2) Măsurarea se efectuează în conformitate cu partea A pct. 2 sau cu partea B pct. 2 din anexa, după caz.
ART. 8
(1) Nivelul de expunere la vibratia mecanică poate fi evaluat prin intermediul observarii practicilor de lucru specifice şi prin trimiterea la informaţiile relevante cu privire la magnitudinea probabila a vibratiilor corespunzătoare echipamentelor sau tipurilor de echipamente utilizate în condiţiile specifice de utilizare, inclusiv informaţiile de aceasta natura furnizate de producătorul echipamentului.
(2) Operatia prevăzută la alin. (1) se deosebeşte de măsurare, care necesita utilizarea unei aparaturi specifice şi a unei metodologii corespunzătoare.
ART. 9
(1) Evaluarea şi măsurarea prevăzute la art. 7 trebuie sa fie planificate şi efectuate de serviciile competente, la intervale corespunzătoare, ţinându-se seama de prevederile din legislaţia nationala care transpun prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la competentele serviciilor de protecţie şi prevenire şi ale lucrătorilor desemnaţi, cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca.
(2) Datele obţinute din evaluarea şi/sau măsurarea nivelului de expunere la vibratii mecanice se păstrează într-o forma adecvată pentru a permite consultarea la o data ulterioara.
ART. 10
La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita următoarelor elemente:
a) nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibratii intermitente sau la socuri repetate;
b) valorile limita ale expunerii şi valorile de expunere de la care se declanseaza acţiunea, prevăzute la art. 5 şi 6;
c) orice efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expusi la riscuri deosebite;
d) orice efecte indirecte asupra securităţii lucrătorilor, care rezulta din interactiunile dintre vibratiile mecanice şi locul de munca sau alte echipamente de lucru;
e) informaţiile furnizate de producătorii echipamentelor de munca, potrivit legislaţiei în vigoare;
f) existenta echipamentelor similare, proiectate astfel încât sa reducă nivelurile de expunere la vibratiile mecanice;
g) prelungirea expunerii la vibratii transmise întregului corp în afară programului de lucru normal, sub responsabilitatea angajatorului;
h) condiţiile de munca specifice, cum ar fi temperaturile scăzute;
i) informaţiile corespunzătoare obţinute din supravegherea sănătăţii, inclusiv informaţiile publicate, în măsura în care este posibil.
ART. 11
(1) Angajatorul trebuie sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor, potrivit prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, şi trebuie sa identifice măsurile care trebuie luate potrivit secţiunilor a 2-a şi a 3-a din prezentul capitol.
(2) Evaluarea riscurilor trebuie înregistrată pe un suport material şi trebuie sa includă o justificare a angajatorului potrivit căreia natura şi amploarea riscurilor legate de vibratiile mecanice nu necesita efectuarea unei evaluări mai complete a acestora.
(3) Evaluarea riscurilor trebuie sa fie actualizată periodic, în special dacă s-au produs schimbări semnificative sau dacă rezultatele supravegherii sănătăţii arata ca este necesară.

SECŢIUNEA a 2-a
Evitarea sau reducerea expunerii

ART. 12
(1) Riscurile care decurg din expunerea la vibratiile mecanice trebuie sa fie eliminate la sursa sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de existenta măsurilor de reducere a riscului la sursa.
(2) Reducerea acestor riscuri se întemeiază pe principiile generale de prevenire prevăzute în legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE.
ART. 13
Pe baza evaluării riscurilor prevăzute în secţiunea 1 din prezentul capitol, din momentul în care valorile de expunere la care se declanseaza acţiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6 alin. (1) lit. b), sunt depasite, angajatorul trebuie sa instituie şi sa pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice menite sa reducă la minimum expunerea la vibratii mecanice şi riscurile legate de aceasta, ţinând seama în special de:
a) alte metode de lucru care implica o expunere mai scăzută la vibratii mecanice;
b) alegerea echipamentelor de munca adecvate, proiectate corespunzător din punct de vedere ergonomic, care sa producă cele mai putine vibratii posibile, ţinând seama de activitatea pentru care sunt destinate;
c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibratii, cum ar fi scaunele care atenuează efectiv vibratia întregului corp şi manerele care reduc vibratiile transmise sistemului mana-braţ;
d) programe corespunzătoare de întreţinere pentru echipamentele de munca, locul de munca şi sistemele de la locul de munca;
e) proiectarea şi amplasarea locurilor de munca şi a posturilor de lucru;
f) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte şi sigure a echipamentelor de munca, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibratiile mecanice;
g) limitarea duratei şi intensitatii expunerii;
h) programe de lucru corespunzătoare cu perioade de odihna adecvate;
i) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea impotriva frigului şi umezelii a lucrătorilor expusi.
ART. 14
Lucrătorii nu trebuie sa fie expusi în nici o situaţie la niveluri superioare valorii limita a expunerii.
ART. 15
(1) Dacă valoarea limita a expunerii este depăşită, în ciuda măsurilor luate de către angajator pentru a respecta prevederile prezentei hotărâri, acesta trebuie sa ia imediat măsuri pentru a reduce expunerea sub valoarea limita a expunerii.
(2) Angajatorul trebuie sa identifice motivele pentru care valoarea limita a expunerii a fost depăşită şi, în consecinta, trebuie sa imbunatateasca măsurile de protecţie şi prevenire pentru a preveni o noua depasire a acesteia.
ART. 16
Potrivit prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa adapteze măsurile prevăzute în prezenta secţiune la necesităţile lucrătorilor expusi la riscuri specifice.

SECŢIUNEA a 3-a
Informarea şi formarea lucrătorilor

ART. 17
(1) Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa asigure ca lucrătorii expusi riscurilor generate de vibratii mecanice la locul de munca şi/sau reprezentanţii acestora sa beneficieze de informaţii cu privire la rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la art. 7 şi de o formare corespunzătoare.
(2) Informarea şi formarea prevăzute la alin. (1) trebuie sa se refere în special la:
a) măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri pentru a elimina sau reduce la minimum riscurile datorate vibratiilor mecanice;
b) valorile limita ale expunerii şi valori de expunere de la care se declanseaza acţiunea;
c) rezultatele evaluărilor şi ale masurarilor vibratiilor mecanice efectuate potrivit secţiunii 1;
d) leziunile care ar putea fi produse de echipamentele de lucru utilizate;
e) cum şi de ce trebuie detectate şi raportate semnele de leziune;
f) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii;
g) practici de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibratii mecanice.

SECŢIUNEA a 4-a
Consultarea şi participarea lucrătorilor

ART. 18
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora în ceea ce priveşte aspectele reglementate de prezenta hotărâre trebuie sa se realizeze potrivit prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE.

CAP. III
Supravegherea sănătăţii

ART. 19
(1) Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, Ministerul Sănătăţii adopta dispoziţii pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în raport cu rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la art. 7, dacă acesta indica un risc pentru sănătatea lor.
(2) Aceste dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate pentru dosarele medicale şi disponibilitatea acestora, sunt în conformitate cu reglementările în vigoare.
ART. 20
(1) Supravegherea sănătăţii trebuie sa contribuie la prevenirea şi diagnosticarea rapida a oricărei afecţiuni legate de expunerea la vibratii mecanice.
(2) Rezultatele supravegherii medicale trebuie sa fie luate în considerare la aplicarea măsurilor de prevenire la un anumit loc de munca.
ART. 21
Trebuie sa se asigure supravegherea medicală corespunzătoare atunci când:
a) expunerea lucrătorilor la vibratii este de asa natura încât poate fi stabilită o legatura între aceasta expunere şi o boala identificabila sau efecte dăunătoare asupra sănătăţii;
b) este probabil ca afectiunea sau efectele sa apara în condiţiile de lucru specifice ale unui anumit lucrator;
c) exista tehnici testate pentru detectarea afectiunii sau a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii.
ART. 22
Lucrătorii expusi la vibratii mecanice superioare valorilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6 alin. (1) lit. b) au dreptul la o supraveghere corespunzătoare a sănătăţii în orice situaţie.
ART. 23
(1) Fiecare lucrator supus supravegherii sănătăţii potrivit art. 19-22 trebuie sa aibă un dosar medical individual.
(2) Medicul de medicina muncii trebuie sa actualizeze dosarele medicale prevăzute la alin. (1).
(3) Dosarele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie sa cuprindă un sumar al rezultatelor supravegherii sănătăţii realizate.
(4) Dosarele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie sa fie păstrate într-o forma adecvată pentru a permite orice consultare ulterioara, ţinându-se seama de prevederile legislaţiei în vigoare privind secretul medical.
(5) Copii ale dosarelor medicale prevăzute la alin. (1) pot fi furnizate, la cerere, direcţiilor de sănătate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(6) Lucrătorul trebuie sa aibă acces, la cerere, la propriul sau dosar medical.
ART. 24
Atunci când, în urma supravegherii stării de sănătate, se constata ca un lucrator suferă de o anumită boala sau de efecte negative asupra sănătăţii, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de munca, lucrătorul trebuie:
a) sa fie informat de către medic sau de medicul de medicina muncii cu privire la rezultatul care îl priveşte personal;
b) sa primească informaţii şi sfaturi cu privire la orice supraveghere a sănătăţii la care trebuie sa se supună după încheierea perioadei de expunere.
ART. 25
(1) Atunci când, în urma supravegherii sănătăţii, se constata ca un lucrator suferă de o boala identificabila sau manifestări ale efectelor adverse asupra sănătăţii, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de munca, angajatorul trebuie:
a) sa fie informat cu privire la orice rezultate semnificative ale supravegherii sănătăţii, cu respectarea secretului medical;
b) sa revizuiasca evaluarea riscului efectuată potrivit secţiunii 1 din cap. II;
c) sa revizuiasca măsurile prevăzute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor, potrivit secţiunii a 2-a din cap. II;
d) sa ţină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale direcţiilor de sănătate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru punerea în aplicare a oricăror măsuri necesare pentru eliminarea sau reducerea riscului, potrivit secţiunii a 2-a din cap. II, inclusiv sa aibă în vedere posibilitatea de a atribui lucrătorului un alt post de lucru unde nu exista riscuri de expunere;
e) sa asigure supravegherea continua a sănătăţii şi sa ia măsuri pentru a fi reexaminata starea de sănătate a oricărui alt lucrator care a fost expus în mod similar.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. e) medicul de medicina muncii sau direcţiile de sănătate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti pot propune ca persoanele expuse sa fie supuse unui control medical.

CAP. IV
Dispoziţii finale

ART. 26
(1) Echipamentele de munca ce au fost sau sunt puse la dispoziţia lucrătorilor înainte de data de 1 iulie 2007 şi care nu permit respectarea valorilor limita ale expunerii, ţinându-se seama de ultimele progrese tehnice şi/sau de măsurile organizatorice luate, pot fi utilizate pana la data de 1 iulie 2010.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) echipamentele de munca utilizate în agricultura şi silvicultura, care pot fi utilizate pana la data de 1 iulie 2014.
ART. 27
În conformitate cu principiile generale ale protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, în cazul transportului maritim şi aerian, în împrejurări bine întemeiate, se vor face excepţii de la art. 14 şi 15 în ceea ce priveşte vibratiile transmise întregului corp, dacă, date fiind dezvoltarea actuala a tehnicii şi caracteristicile specifice ale locurilor de munca, nu este posibil sa se respecte valoarea limita a expunerii, în ciuda măsurilor tehnice şi/sau organizatorice luate.
ART. 28
(1) În cazul în care expunerea unui lucrator la vibratii mecanice este, de regula, inferioară valorilor expunerii zilnice de la care se declanseaza acţiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6 alin. (1) lit. b), dar variaza substanţial de la un moment la altul şi poate depăşi ocazional valoarea limita a expunerii, se vor face excepţii de la art. 14 şi 15.
(2) Valoarea medie a expunerii într-o perioada de 40 de ore trebuie sa fie mai mica decât valoarea limita a expunerii şi trebuie sa existe dovezi care sa arate ca riscurile regimului de expunere la locul de munca sunt mai scăzute decât cele ale expunerii la valoarea limita a expunerii.
ART. 29
(1) Prevederile art. 27 şi 28 se aplica numai în condiţii care garantează, ţinându-se seama de împrejurări speciale, ca riscurile sunt reduse la minimum şi ca lucrătorii în cauza sunt supuşi unei supravegheri mai atente a sănătăţii.
(2) Prevederile art. 27 şi 28 nu se mai aplica imediat ce împrejurările care le justifica nu mai exista.
ART. 30
(1) Prezenta hotărâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga orice alte dispoziţii contrare.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 2002/44/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibratii), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 177/2002.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemnează:
────────────────
Ministrul muncii,
solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,
Codrut Ioan Seres

Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolaescu

p. Ministrul agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale,
Nicolae Flaviu Lazin,
secretar de stat

p. Ministrul integrării europene,
Andrian Ciocanea,
secretar de stat

Bucureşti, 22 decembrie 2005.
Nr. 1.876.

ANEXA

VIBRATII MECANICE

A. VIBRATII TRANSMISE SISTEMULUI MANA-BRAŢ

1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibratii transmise sistemului mana-braţ se bazează pe calcularea valorii expunerii zilnice pentru o perioada de referinta de 8 ore A(8), exprimată ca radacina medie patratica (rms) (valoare totală) a valorilor acceleratiei ponderate în frecventa, determinate pe axele ortogonale a(hwx), a(hwy), a(hwz), definite în cap. 4 şi 5 şi în anexa A la standardul SR EN ISO 5349-1:2003.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în funcţie de informaţiile furnizate de producători cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate, precum şi pe baza observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari.
2. Măsurare
Când se efectuează o măsurare în conformitate cu art. 7 din hotărâre:
a) metodele utilizate pot include esantionarea care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personală a unui lucrator la vibratiile mecanice în cauza;
b) metodele şi aparatura utilizate trebuie adaptate la caracteristicile particulare ale vibratiilor mecanice care urmează a fi măsurate, la factorii de mediu şi la caracteristicile aparaturii de măsurare, în conformitate cu standardul SR EN ISO 5349-2:2003;
c) în cazul dispozitivelor care trebuie ţinute cu ambele mâini, masurarile trebuie efectuate pentru fiecare mana. Expunerea este determinata în raport cu valoarea cea mai ridicată dintre cele doua; se dau, de asemenea, informaţiile pentru cealaltă mana.
3. Interferente
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când vibratiile mecanice interfereaza cu manipularea corecta a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri indirecte
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când vibratiile mecanice interfereaza cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulatiilor.
5. Echipamente individuale de protecţie
Echipamentele individuale de protecţie impotriva vibratiilor transmise sistemului mana-braţ pot fi prevăzute în programul de măsuri la care s-a făcut referire în art. 13 din hotărâre.

B. VIBRATII TRANSMISE ÎNTREGULUI CORP

1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibratii se bazează pe calcularea expunerii zilnice A(8), exprimată ca acceleratie continua echivalenta pe o perioada de 8 ore, calculată ca cea mai ridicată valoare (rms) sau ca cea mai ridicată valoare a dozei de vibratii (VDV) a acceleratiilor ponderate în frecventa, determinate pe cele trei axe ortogonale [1,4a(wx), 1,4a(wy), a(wz) pentru un lucrator aşezat sau în picioare], în conformitate cu cap. 5, 6 şi 7 din anexa A şi din anexa B la standardul SR ISO 2631-1:2000.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în funcţie de informaţiile furnizate de producători, cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate şi pe baza observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari.
În cazul transportului maritim se pot lua în consideraţie numai vibratiile cu o frecventa mai mare de 1 Hz.
2. Măsurare
2.1. Când se realizează o măsurare în conformitate cu art. 7 din hotărâre, metodele utilizate pot include esantionarea care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personală a unui lucrator la vibratia mecanică în cauza.
2.2. Metodele utilizate trebuie adaptate la caracteristicile specifice ale vibratiilor mecanice ce urmează a fi măsurate, la factorii de mediu şi la caracteristicile aparaturii de măsurat.
3. Interferente
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când vibratia mecanică interfereaza cu manipularea corespunzătoare a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri indirecte
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când vibratiile mecanice interfereaza cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulatiilor.
5. Amploarea expunerii
Prevederile art. 10 lit. g) din hotărâre se aplica în special când, datorită naturii activităţii, un lucrator beneficiază de încăperi pentru odihna asigurate de către angajator.
Expunerea întregului corp la vibratii în aceste încăperi trebuie redusă la un nivel compatibil cu funcţiile şi condiţiile lor de utilizare, cu excepţia cazurilor de forta majoră.
__________

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *